Sunt scriitoare şi sunt perversă

Right Time for Marriage

2012-03-07T23:18:00.001+02:00

Toate femeile s-au întrebat cel puțin o dată la ce vârstă se vor mărita. Pentru cele tinere dorința coincide, de cele mai multe ori, cu visul de a se vedea mirese, or cine dintre noi nu și-a imaginat în copilărie cum va arăta în ziua nunții? Dar oare câte femei sunt conștiente de faptul că o căsătorie nu înseamnă doar o zi perfectă? Câte femei sunt într-adevăr pregătite pentru a deveni soții și mame? Și dacă totuși devin soții și mame bune (chiar dacă nu s-au gândit mult când au făcut acest pas) oare câtor dintre ele le pasă de carieră?; și dacă e să n-o dăm în extreme: câte femei căsătorite - care nu au reușit să-și termine studiile sau nu s-au angajat după facultate - lucrează asupra lor sau își găsesc ocupații constructive? Cu siguranță: există multe excepții. Majoritatea bărbaților gândesc că o femeie trebuie să se mărite de la 20 până la 25 de ani. Femeia care se mărită la 27, 28 sau (doamne ferește) 30 sau după 30 de ani - ar trebui să fie foarte norocoasă dacă reușește să ajungă la această performanță. Or nu asta auziți de la majoritatea masculilor? Știu că unora nu prea le place "filozofia" mea - și tocmai de aia voi scrie despre câteva cazuri concrete (abordate subiectiv binențeles) :

- T. s-a măritat după ce a terminat 12 clase. A intrat la facultate, însă nu prea îi ardea de studii. În al doilea an de facultate a rămas însărcinată. A adus pe lume o drăgălășenie de băiețel. Și-a întrerupt studiile pentru a se dedica în totalitate micuțului. Între timp, a reușit să-și ia diploma, dar o păstrează ca pe o simplă amintire. A devenit casnică în adevăratul sens al cuvântului. Acum T. știe să vorbească doar despre copii, soț și mâncare și mai știe să bârfească femeile care încă nu s-au măritat.

- M. s-a măritat la 20 de ani. A divorțat după 5 ani de căsnicie. A reușit să-și reia viața. Este activă, are un job satisfăcător și suficienți prieteni cu care își petrece timpul liber. Acum are peste 30 de ani și nu mai știe dacă se va mai mărita vreodată.

- D. are aproape 30 de ani și nu a fost căsătorită niciodată. Își câștigă existența singură și este foarte inteligentă. Cu aproape un an în urmă a întâlnit bărbatul cu care se va căsători. Sunt cam de aceeași vârstă și mai sunt și foarte îndrăgostiți.

- N. s-a măritat la 27 de ani. Are parte de multă libertate. Soțul o iubește și are încredere în ea. Și asta pentru că are și de ce să aibă încredere. Uneori uită că este măritată, iar soțul îi este cel mai bun prieten. Acum are puțin peste 30 de ani și vrea să facă și un copil.

- L. s-a măritat la 26 de ani, după ce a rămas însărcinată. După câteva luni după naștere, a revenit la muncă și este într-o formă bună. Povestește colegelor despre fetița pe care o are și pare foarte fericită.

Sunt doar câteva cazuri. Vouă care scenariu vi se pare mai acceptabil? Oare căsătoria la o vârstă mai înaintată nu implică și mai multă responsabilitate, dar și pregătirea morală necesară pentru a oferi copiilor educația de care au nevoie?

Men in Bed

2012-02-16T23:43:00.000+02:00

Ce trebuie să facă un bărbat pentru a te satisface? Dacă știi răspunsul (sau mai bine spus răspunsurile) la această întrebare, poți fi sigură că vei avea parte și de un partener care va ține cont de toate preferințele tale (care uneori ar putea fi și ciudate). Recent, un bărbat mi-a spus că bărbații se împart în două categorii. Cu siguranță - aș putea crea multe alte categorii și subcategorii când vine vorba despre bărbați (ceea ce poate fi făcut și în cazul femeilor binențeles) - însă dacă e să vorbim despre aptitudinile masculilor în pat - putem spune cu siguranță că bărbații se împart în două categorii:

1. Există bărbați care fac sex pentru a-și satisface partenerele
2. Există bărbați care fac sex doar pentru a se satisface pe ei înșiși

Eu am fost o norocoasă. Chiar dacă au fost momente (și binențeles că mai sunt) când nu am ajuns la orgasm din diverse motive - am putut adormi liniștită sau am putut respira împăcată după fiecare partidă de sex. Partenerii mei au vrut în primul rând să mă satisfacă pe mine. Și mi se pare firesc să fie astfel. Or, dacă un bărbat știe să satisfacă o femeie, atunci orgoliul său masculin crește și poate fi sigur că femeia își va mai dori încă o partidă de sex cu el. Sau astfel de bărbați sunt cu mult mai protejați de un eventual adulter - că na - o femeie satisfăcută nu mai caută sex în altă parte dacă partenerul îi oferă tot de ce are ea nevoie.

Despre a doua categorie de bărbați nici nu vreau să vorbesc. Bine ar fi ca aceștia să nu existe. Cu toate că printre ei se regăsesc poate oameni de afaceri prosperi sau poate politicieni consacrați sau sunt pur și simpli niște tați ideali. Trist este că ei se consideră prea bărbați pentru a-și satisface partenera. Trist este că acești gen de bărbați consideră că o femeie există doar pentru plăcerea lui.

Voi de care bărbați sunteți? Voi de care bărbați ați avut?

Sex and the Long-Term Relationship

2012-02-03T16:02:00.000+02:00

Femeilor le place să facă sex. Majoritatea nu recunosc acest lucru şi-şi taie din pofte doar pentru a demonstra că sunt cuminţi. Unele nu o fac atunci când vor doar din frica de a nu fi judecate de către viitorul partener. "Dacă o fac cu el acum va crede că sunt uşuratică şi că la fel am făcut-o cu mulţi alţii" - de câte ori aţi întâlnit un astfel de mod de a gândi? Se pare că majoritatea femeilor din secolul nostru (sau mai bine spus din Republica Moldova) gândesc astfel. Ele consideră că prima partidă de sex ar trebui să aibă loc doar peste câteva luni de la începutul relaţiei. Până atunci, se complac în rolul unor personaje pudice, care roşesc atunci când vorbesc despre sex. Am discutat recent cu câteva prietene despre acest subiect. Părerile au fost împărţite. Am încercat să le conving că nu contează când o faci pentru prima dată cu noua "achiziţie" şi că o relaţie de lungă durată nu este condiţionată de acest lucru. Până la urmă fiecare a rămas cu părerea ei. Am apelat şi la ajutorul actualului partener sexual. El mi-a confirmat că pentru bărbaţi nu contează dacă o faci din prima zi sau a doua sau a treia. So? Cred că am avut dreptate. Femeile care-şi "restricţionează porţiile de sex" nu au încredere în propria persoană şi se conduc după o mentalitate învechită, care - recunosc - mai este întâlnită în rândurile multor "specimeni moldavi". Dacă un bărbat mi-ar spune că m-ar fi luat de soţie dacă eram virgină, cu siguranţă nu mai discutam cu el. Trist este că multe femei au astfel de experienţe. Mai trist este că ele aleg să-şi petreacă zilele lângă astfel de retardaţi complexaţi, care mai văd sexul drept o temă tabu. Bărbaţii care-şi tratează astfel iubitele nu se deosebesc de cei care-şi lovesc sau bat soţiile. Or, şi asta este o modalitate de a-ţi intimida partenera - pe care o tratezi ca pe un fel de obiect şi nicidecum ca pe un om, care are aceleaşi drepturi ca şi tine. Şi să fie clar - eu sunt pentru o "pre-comunicare" înainte de primul act sexual. Poţi descoperi cum gândeşte individul înainte de a ţi-o trage cu el. Poţi şi să nu comunici şi să ţi-o tragi pur şi simplu pentru că asta simţi şi asta vrei - însă nu ai cum să fii într-atât de limitată încât să nu realizezi dacă respectivul este un bădăran sau nu. Uitaţi de preconcepţii sau şi voi gândiţi la fel ca şi oamenii din "preistorie"?

Having Sex for the First Time

2011-12-07T23:35:00.000+02:00

Există unii parteneri sexuali despre care uităm. Binențeles, îi recunoaștem atunci când îi vedem întâmplător pe stradă sau atunci când unele circumstanțe ne activează amintirile aflate în stare latentă. Cu siguranță, astfel de cazuri sunt mai des întâlnite în rândurile bărbaților. Femeile care au parte de astfel de experiențe sunt considerate depravate. Cu toate că eu nu găsesc nimic condamnabil în astfel de situații. Însă nimeni nu va uita niciodată prima experiență sexuală. Majoritatea bărbaților o fac pentru prima dată cu femei cu mult mai în vârstă decât ei. Mai mult, fac sex pentru prima dată fără implicații sentimentale. La femei este un pic mai complicat. Cel puțin la mine așa a fost. Cert este că nu voi regreta niciodată prima experiență și n-o să-mi pară rău niciodată că am făcut-o cu el. A fost prima dragoste. Am iubit, am suferit, am trecut peste. Nici lui nu i-a fost mai ușor. Eram ambii virgini. Și mă opresc aici. Oare câte femei pot afirma sus și tare că nu regretă prima experiență sexuală? Unele nici nu vor să-și aducă aminte probabil. Și asta pentru că este o temă dureroasă sau o experiență ce le-a marcat. Am vrut să scriu despre asta, după ce un prieten mi-a povestit cum a făcut-o cu o virgină. Istoria m-a șocat. Și nu pot înțelege logica femeilor, care procedează la fel ca și protagonista acestei postări. Are 21 de ani și a fost (până nu demult) virgină. L-a văzut pentru prima dată, a schimbat două vorbe, după care a ajuns la el acasă. Bărbat cu experiență fiind, a știut cum să o înfierbânte și să o relaxeze. Cert este că nu-l va mai vedea niciodată, chiar dacă el a lăsat-o cu iluzia că se vor mai vedea. Oare cât de aprigă poate fi dorința de a-ți pierde virginitatea, încât să ajungi să o faci cu un necunoscut? Nu pot să înțeleg. Cred că există două scenarii pentru ea. Nici unul dintre acestea nu-mi surâde. După această experiență, or se va complexa și nu va mai face sex mult timp, până când va întâlni un tip de treabă, care-i va vindeca rănile morale sau până când va întâlni un mitocan, care o va face să sufere. După al doilea scenariu, ar urma să o facă cu mulți alți necunoscuți pentru a umple aparent un gol. Poate că-i va place sexul și cineva o va învăța ce înseamnă orgasm sau ce înseamnă sex de calitate. Sau poate va suferi după fiecare partener adunat în palmaresul frustrărilor neînvinse.

About Sincerity

2011-12-06T23:27:00.000+02:00

Sinceritate este ceea ce citiți pe acest blog. Sinceritatea este unul din minusurile mele. De obicei, informația referitoare la partenerii sexuali sau pozițiile sexuale preferate trebuie să rămână strict secretă. Ba chiar ar fi mai bine să o uiți. Să apeși delete ori de câte ori îți reapare în fața ochilor, chiar dacă știi că nu o vei șterge. Am auzit deseori femei în vârstă, care sfătuiau fetele tinere: "Despre aceasta el ar fi bine să nu știe". O fi o parte de adevăr. Dar nu înseamnă oare asta să trăiești mereu într-o cochilie inventată? Nu riști ca zidul de protecție pe care îl ridici în jurul tău să se prăbușească la un moment dat? E la fel ca și cu banii murdari pe care îi câștigi. Cum dormi atunci când știi că omul de lângă tine nu știe nimic despre tine sau pur și simplu, crede altceva despre tine? Sau sentimentul că ești acceptată pentru ceea ce pretinzi a fi nu-ți dă impresia unui gol? Uneori am impresia că majoritatea relațiilor sunt bazate pe minciună. Și mă întristez. Și mai mult mă indispun când realizez că sinceritatea nu este indicată mai ales atunci când vrei să-i explici unui om ce simți, cum simți. De ce suntem atrași de indiferență? Dar astea sunt două teme diferite. Mie îmi place să pun întrebări, să vorbesc despre relații, despre cum fac sex alții. Cred că astfel de discuții ajută să devii mai open-minded și nu mai privești unele aspecte drept teme tabu. Iar la acest capitol, majoritatea oamenilor nu sunt sinceri nici măcar cu ei înșiși. Ei judecă după stereotipuri, iar incomoditatea nu-i lasă să se exprime liber. Dacă îl întreb pe partenerul meu sexual în ce poziții a făcut-o cu fosta, e ceva anormal? De ce ar evita răspunsul? De ce s-ar simți incomod? Dacă aș fi lângă prietenul meu și i-aș face cunoștință cu un fost și i-aș spune că mi-am tras-o cu el, e ceva anormal? Dacă soțul ar veni acasă și i-ar spune soției că a înșelat-o și i-ar enumăra toate motivele pentru care a făcut-o, știind că ea nu-l va judeca, vor vorbi calm după aia și vor trece peste ca doi oameni maturi, ar fi ceva anormal? De ce trebuie să ne ascundem de fiecare dată după deget, când asta e realitatea în care trăim?

How to Keep a Man Around

2011-11-10T23:03:00.000+02:00

Unii bărbați cred că femeile trebuie să știe cum să-i țină alături. Unele femei consideră că bărbații trebuie ținuți în lesă. Cred că un cuplu format dintr-o astfel de femeie și un astfel de bărbat - este unul perfect. Nimeni nu are ce reproșa unul altuia și chiar dacă își spun lucruri neplăcute, oricum sunt deja dependenți unul de altul și nu mai reușesc să schimbe nimic în viața lor. Eu nu sunt o astfel de femeie și nu vreau să am lângă mine un astfel de bărbat. Niciodată nu am încercat să țin un mascul lângă mine. Chiar și dacă simțeam în acel moment că nu aș putea renunța la el. I-am lăsat liberi de fiecare dată. Uneori mi se reproșa faptul că nu-mi pasă și că nu țin la ei. Și asta pentru că nu făceam scene de gelozie, pentru că îmi păstram calmul chiar și atunci când aflam lucruri care îmi displăceau profund. Mă amuză bărbații, care se plâng că sunt ținuți în cătușe legați de pat, însă continuă relația cu femeia, care, din punctul lor de vedere, este cea mai rea persoană de pe fața pământului. De obicei, aceștia or stau ca animalele cu lăbuțele în sus și cu limba scoasă în fața stăpânei lor, or își găsesc o amantă de la care obțin ceea de ce duc lipsă, însă în continuare, își idolatrizează, fie și indirect stăpâna. Există și bărbați, care sunt ei cei care dictează. Însă nu vreau să vorbesc acum despre dictatorii, care își maltratează, fie și moral, femeile de lângă ei. Vreau să vorbesc despre cei, care într-adevăr sunt bărbați maturi, care știu ce e aia libertate, care știu să ofere libertate și știu să primească libertate, iar pentru ei, femeia de lângă ei este în primul rând cel mai bun prieten în care au încredere și pe care nu o țin forțat lângă ei. Și totuși, oare cum țin femeile bărbații lângă ele? Am auzit nu doar o singură dată o astfel de sintagmă din gura unor femele. Și mai mirată eram atunci când auzeam discuțiin între acestea și virilii, care le împlineau viața. Tratam acele vorbe drept lipsă de respect față de ei sau chiar și poate față de ele. Știu câteva cazuri în care femeile au reușit să se aleagă cu câte un cățeluș de acest gen. E simplu. Îi identifici punctul slab și mergi spre scop. Apeși acel buton până la refuz și dacă ai noroc, atunci planul este atins. Una de exemplu l-a convins să stea cu ea. Chiar dacă el spunea că nu știe dacă va fi cu ea și își permitea să spună lucruri urâte despre ea în public, ea făcea abstracție de fiecare dată și se comporta absolut firesc. Apoi, a rămas însărcinată și l-a obligat să se căsătorească cu ea. Acum el refuză să mai vorbească despre ea și face abstracție de existența ei de fiecare dată. Se pregătește să devină tătic. Altul și-a dorit mult să aibă un copil. Ceea ce i-a și oferit prietena. S-a căsătorit cu ea, își adoră copilul, mai ales pentru că e băiat, o respectă pe ea, o tratează ca pe o soție adevărată, însă este sincer cu ea, îi spune direct că s-a căsătorit cu ea doar din cauza micii creaturi care a apărut în viața lui și nu-și refuză niciodată escapadele amoroase care îi apar în cale. Un altul pur și simplu este slab de fire și se lasă înduplecat de lacrimile ei și nu o poate lăsa pentru că îi este milă să o părăsească. Și tot nefericit se simte. Altcineva este dependent de banii pe care îi are prietena lui. Și știe că dacă pune punct relației, atunci nu mai avea parte de confortul material de care are parte. Ea la rândul ei știe că el are nevoie de bani și îl tratează ca pe un cățeluș, îi zvârle câte un os și știe că va sta lângă ea, cel puțin teoretic. Cazuri sunt multe. Altele se folosesc de virginitatea lor... Altele îi au drept aliați pe părinții bărbatului de lângă ea... etc. Sunt multe cazuri - toate diferite, însă toate legate de același fir roșu. Eu nu cred în nicio astfel de metodă. Cred că femeile care urmează astfel de planuri perfide doar pentru a se vedea măritate sau pentru a ști că au un penis în casă, nu se respectă în primul rând pe ele. Trist este faptul că de astfel de situații afli la fiecare pas. Și eu știu cum voi "ține" bărbatul meu lângă mine: îi voi oferi libertate. Dacă va vrea să fie cu mine, atunci va sta lângă mine. Dacă mă va iubi și mă va respecta, va face tot posibilul ca să nu mă piardă. Dacă el va fi inițiatorul în relație, atunci voi face tot posibilul pentru a-i răspunde cu reciprocitate. Voi ști să merg la compromisuri și nu voi forța niciodată nota. Teoretic pare simplu.

Selfish Men

2011-10-19T21:21:00.000+03:00

Unii bărbați mint pentru a culege sentimente. Este posibil să nu conștientizeze rostul minciunii. Cert e că de cele mai multe ori, acești bărbați sunt pur și simplu fricoși. Ei nu iau decizii. Ei lasă lucrurile să decurgă de la sine. Aceste creaturi masculine au necesitate acută de sentimentele cuiva, chiar dacă sunt siguri că ei nu le vor oferi. Îi înțeleg. Și eu sunt mai plină de sine când îmi aduc aminte de bărbații cărora nu le-am făcut viața deloc dulce. Dar și mai plină de sine sunt atunci când mă caută și mă conving că nu mă vor uita. Paradoxul e foarte simplu, dar și greu de explicat sau de înțeles. Recentele două experiențe au fost diferite. Totuși - au avut un punct comun. Ambii aveau nevoie să fie iubiți. Despre ei am mai scris aici: Infidelity. Unul dintre ei era maestrul cuvintelor. Și îl credeam. Culmea e că m-am prins ca o proastă (cum spunea un prieten de-al meu). "Ești cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în viața asta" sau "Mă bucur că exiști"etc. - au fost doar câteva fraze ce mă făceau să mă simt apreciată și fericită. Era într-o relație serioasă. Eu l-am crezut atunci când spunea că pune punct relației. Și până la urmă... a dispărut. Iluzia unei iubiri împlinite a fost frumoasă. Totuși de ce a recurs la atâtea minciuni dacă avea o viață paralelă? De ce nu a avut curajul să recunoască măcar când a dispărut că nici nu avea de gând să fie cu mine? Probabil că a avut nevoie de o aventură. Și dacă ai nevoie de o aventură trebuie să minți? Celălalt a dat mereu impresia că este sincer. Nu spunea multe minciuni. Pur și simplu ascundea multe lucruri și nu obișnuia să vorbească despre ce (în viziunea lui) nu trebuia să știu. Nu a vrut să fim împreună și nici nu a vrut să-și definească "relația" dintre noi. Probabil că astfel este mult mai comod. Probabil că așa și este... doar dacă am fi roboți. Și totuși: până unde poate ajunge egoismul masculin? Și până unde poate ajunge naivitatea femeilor?

Female Genital Mutilation

2011-10-09T16:04:00.002+03:00

Se spune că bărbații au o plăcere mai mare atunci când întrețin relații sexuale cu o femeie infibulată. Acesta este unul din motivele ce stau la baza mutilării organelor genitale femeiești. Este greu să-mi imaginez prin ce trec aceste femei. Nu pot să înțeleg nici bărbații care admit aceste obiceiuri și le tratează drept normale, când de multe ori, fetițele mor la scurt timp după efectuarea circumciziei. Acești oameni sunt de-a dreptu perverși. Asta ținând cont și de faptul că fetele nu se pot căsători dacă nu au fost mutilate genital. Practica este răspândită mai ales la triburile africane. În Egipt, Etiopia sau Sudan aproape 100 de procente din femei sunt afectate. În celelalte țări, numai membrii anumitor triburi practică circumcizia la femei: Nigeria, Mali, Burkina Faso, Senegal sau Kenya. Culmea e că Female Genital Mutilation este practicat de refugiați și de imigranți chiar și în Occident. În afară de Franța, nicio altă țară nu a luat măsuri în acest sens. Practica a intrat în atenția organizațiilor internaționale în urmă cu câțiva ani. Cu toate acestea, statisticile arată că mii de minore sunt mutilate zilnic. Deci e vorba de mentalitate întâi de toate. Dar nu vreau să-mi imaginez cum trăiesc aceste femei, prin ce dureri trec la prima experiență sexuală și nemaivorbind de coșmarul nașterilor. Cum e să te priveze cineva de plăcere prin eliminarea clitorisului? Și cum e să-ți vezi labiile cusute până în ziua în care te măriți? Cred că această practică mai există din cauza femeilor, care și-au acceptat tragicul destin și l-au transmis mai departe urmașelor lor. Or, mutilarea genitală este făcută de femei bătrâne, care au trecut prin aceste chinuri, și cu acceptul mamelor fetițelor. Știam că părinții își doresc de fiecare dată copiilor, un destin mai bun decât al lor. Și dacă nu e așa, atunci ce îi determină să-și supună copiii la chinuri insuportabile?

Some Clothes Are Made For Sex

2011-09-29T11:04:00.000+03:00

Primii oameni au început să facă sex doar după ce au realizat că trebuie să pună haine pe ei. Nuditatea lor era absolut asexuală. Şi mie îmi place să fac sex când am ceva haine pe mine. Deci, menirea hainelor este de a excita oamenii. Mai mult, piesele vestimentare pe care le porţi condiţionează cumva actul sexual. Mă simt cu mult mai feminină când port o rochie lungă voalată. Am fost plăcut surprinsă să descopăr că o partidă de sex în această rochie devine cu mult mai diafană. Plus că şi atitudinea partenerului se schimbă şi penetrarea are loc in slow motion. Nu este un secret faptul că bărbaţii sunt atraşi de fustele mini. Dar puţini ştiu că unele femei se excită mai repede dacă poartă o astfel de piesă. Pentru a face sex e suficient să o ridici şi instantaneu te simţi bitchie un pic. Starea se intensifică dacă partea superioară a corpului rămâne goală. Fusta se strânge la mijloc, el te lipeşte de perete şi te ridică în sus, te ţine cu mâinile de fund şi tu îţi mângâi sfârcurile. Ciorapii cu jartiere au devenit deja un clişeu. Nu şi dacă îi combini cu un tricou extra large. Şi asta pentru că te simţi sexi şi liberă în acelaşi timp şi nu eşti constrânsă să joci un rol ridicol inspirat din filmele porno. Mai complicat e atunci când porţi pantaloni. Dar au şi ei farmecul lor. Poţi face sex doar pe la spate. Chiar dacă îi dai jos până la genunchi sau până la glezne, provocarea rămâne maximă. Penetrarea este cu mult mai plăcută, pentru că nu ai suficientă libertate să-ţi depărtezi picioarele. Cămaşa clasică a impus respect dintotdeauna. Situaţia e similară şi dacă o porţi când faci sex. Chiar dacă deschei toţi nasturii şi laşi sutienul la vedere, partenerul sexual oricum te va respecta. Pun pariu că toţi au făcut sex pe semi-dezbrăcate măcar o singură dată. Şi dacă au făcut de mai multe ori, atunci oare cu ce impresie au rămas?

Sex Oddities

2011-09-24T18:42:00.001+03:00

Oamenii sunt curioşi să afle ce se întâmplă în viaţa intimă a altor oameni. Cu toate acestea, oricine are prejudecăţi şi cataloghează anumite lucruri în materie de sex drept anormale. De aici a început şi inventivitatea în materie de legislaţie sexuală, care uneori merge până la limite mai mult sau mai puţin ciudate. Le-am ales doar unele care mi se par anormale, nu de alta, dar şi eu sunt om şi eu la rândul meu... judec.

1. În Bahrain, ginecologii pot consulta o pacientă uitându-se la organele ei genitale printr-o oglindă. Zic că această ţară va scăpa de toate problemele cu care se confruntă dacă în cele din urmă, medicii vor avea curajul să privească realitatea direct :))

2. În capitala Statelor Unite, Washington D.C, este ilegal să faci sex în orice altă poziţie decât cea a misionarului. Acum pe bune, SUA - ţara democraţiei, are astfel de probleme. Îmi imaginez câte amenzi s-ar aplica zilnic dacă oamenii legii ar duce cont de această interdicţie.

3. Pedeapsa pentru masturbare în Indonezia este decapitarea. Dacă voi ajunge în Indonezia vreodată nu va trebui să mă masturbez, nu de alta, dar nu aş vrea ca trupul meu să fie separat de cap, când va fi în sicriu :))

4. Musulmanii nu au voie să se uite la organele genitale ale cadavrelor, iar acestea trebuie acoperite cu o bucată de lemn tot timpul. Mă întreb doar - şi de ce anume lemn? :))

5. Este ilegal să cumperi jucării sexuale în Alabama. Cred că oamenii încearcă să-şi limiteze şi imaginaţia.

6. În Hong Kong, o femeie înşelată are voie să îşi omoare soţul infidel, însă doar cu mâinile goale. Îmi imaginez cum femeile fac box, pentru a reuşi această performanţă.

7. În anumite zone din Columbia mama-soacra trebuie să asiste la prima noapte de amor a fiicei sale sau a fiului său. Aaa, nu pe bune? Dacă doar priveşte încă s-ar putea accepta :))

8. În Massachusetts este ilegal să faci sex cu un clovn atâta vreme cât caii sunt de faţă. Oare câţi au încercat sexul cu un clovn şi cai pe post de spectatori, dacă a fost necesară adoptarea unei astfel de legi? :))

9. În Liban, bărbaţii au voie să facă sex cu animalele, dar numai dacă acestea sunt de sex feminin. Pedeapsa pentru sex cu un animal mascul este moartea. Şi aici misoginism? :))

10. În Carolina de Nord, nu ai voie să porţi ochelari de soare în timp ce faci sex. Nooo, really? :)) Eu aş interzice în Moldova ca bărbaţii să poarte şosete în timp ce fac sex. :))

Voi ce părere aveţi?

Never F*ck Your Ex

2011-09-17T00:01:00.001+03:00

Știu: never say never. Femeile trăiesc după propriile legi. Fiecare femeie știe ce o va face să se simtă bine sau rău. Uneori se întâmplă să punem capăt unei relații chiar dacă mai avem atracție sexuală față de foștii parteneri. Există o stare specifică care îți demonstrează dacă vrei să-l mai ai măcar o dată sau de multe multe alte ori. Starea se manifestă printr-un gol în stomac care parcă ar urca spre inimă. Din această cauză respiri un pic mai greu, ești îngândurată și te gândești la el. Oamenii spun că aceasta este dragoste. O fi. Uneori îți amintești cum te privea, cum zâmbea, cum te săruta sau cum râdeai de gluma pe care o făcuse sau pur și simplu cum te ținea de mână. Totuși, starea despre care vorbesc se accentuează când îți amintești cum îți mângâia picioarele și îți spunea că-i place pielea ta pentru că este fermă, iar mâna lui cobora între picioare, degetul arătător se plimba ușor peste labii și în cele din urmă găsea clitorisul pe care îl masa cu multă multă dexteritate. Dacă am astfel de stări, sunt sigură de fiecare dată că îmi va fi greu să mă abțin dacă voi mai avea vreodată posibilitatea de a face sex cu el. Tocmai din această cauză, dintr-o relație pleci atunci când ești pregătită, adică indiferentă. Asta am făcut de cele mai multe ori. Una din legile pe care mi le-am impus este cea de a nu face sex cu foștii. Și asta pentru că: dacă a fost ceva serios între voi - își poate schimba părerea despre tine dacă o faci ocazional cu el, iar apoi va vrea să facă sex ocazional și fără ocazii, dar și fără obligații, iar tu vei distruge mitul unei relații serioase, care a fost cândva între voi; dacă a fost o relație bazată doar pe sex - te mai convingi încă o dată că între voi a fost doar sex; dacă a fost o relație cu un sfârșit nu prea frumos - ar putea să nu te mai respecte la fel ca înainte sau dacă a fost o relație de scurtă durată - va avea impresia că toate relațiile tale sunt de scurtă durată și că faci sex cu toți foștii. Dar pe lângă toate argumentele posibile și imposibile, sunt sigură că nicio femeie nu este încântată atunci când face sex cu un fost. Cel puțin ajunge la concluzia că nu a găsit încă pe nimeni care să-i ofere atât de multe orgasme încât să uite de existența altor penisuri. Cel mult are impresia că este ultima femeie de pe fața pământului, regretă iar dacă îl mai întâlnește nu mai are curajul de a-l privi în ochi. Mai există cazuri nu prea fericite. Am auzit recent despre unul. Femeia are un iubit, are planuri de căsătorie, îl întâlnește pe fost, face sex cu el, înțelege că mai simte ceva pentru el și nu știe ce să facă mai departe. N-am trecut prin astfel de situații. Am părăsit sentimentele odată cu cei față de care le-am avut. Iar dacă nu am reușit atunci, ele s-au stins în timp și asta pentru că am creat toate condițiile necesare pentru a le lăsa în urmă. Dar cel mai grav este faptul că dacă o mai faci cu fostul, atunci el va avea impresia că vei ceda ori de câte ori va vrea el. Și dacă nu o vei mai face - vei fi stăpână pe situație, vei avea încredere în tine și vei fi sigură că atunci când îl vei mai vedea el se convinge din nou că ai spus next pentru că ai vrut să spui next.

F*ck Me And Marry Me

2011-09-14T23:30:00.001+03:00

Ne-am născut pentru a deveni soții și mame. Probabil ați auzit acest truism de nenumărate ori. Uneori am impresia că scopul primordial al unor femei este cel de a se mărita. Recent am vorbit cu o fostă colegă de facultate. Tipa m-a întrebat dacă o mai țin minte. Răspunsul meu a fost evident. Bineînțeles că daaaaa. Întrebarea ei a fost motivată prin faptul că și-a schimbat numele de familie și puțini mai știu de "existența" ei. Evident discuția urma să continue în felul următor: "Tu nu ești măritată încă?". Răspunsul meu fad: "Nu". Ce a urmat? O altă întrebare: "De ce?". Dacă tipa s-ar fi aflat lângă mine, cu siguranță era să vadă privirea mea și nu ar mai fi pus niciodată în viață astfel de întrebări lipsite de inteligență, dar și de bun simț. După ce i-am explicat fetei de ce nu sunt încă măritată, dar și despre faptul că am alte priorități, ea părea să nu prea fi înțeles convingerile mele. Tocmai din această cauză i-am urat mult succes în viața de familie și mi-am văzut de ale mele.

O altă întâmplare. Un coleg de serviciu mi-a spus că ar trebui să mă las de fumat dacă vreau să fac cunoștință cu fratele unei colege. Am râs și am glumit: "... de-ai ști câți bărbați de treabă am avut pe care i-am învățat să fumeze...". Și el a râs: "... ahaaaa, înseamnă că ești rea tu...". De această dată replica nu a venit de la mine, ci chiar de la colega mea: "Da, ea este rea, însă nu atât de rea încât să rămână însărcinată pentru a se mărita".

Nu zic că nu este bine să te măriți devreme. Nu judec fetele care aleg familia în locul facultății sau a carierei. Însă nu le înțeleg pe alea care vor să se mărite cu orice preț. Le este teamă că vor rămâne singure sau că nu vor mai găsi bărbați? Dar ce să mai spun despre femeile care rămân însărcinate pentru a se asigura că se mărită? Unele o fac pentru bani, altele pentru un statut, adică vor să obțină ceva din acest "măritat". Altele o fac doar de dragul de a se mărita și își unesc viețile de niște bărbați mediocri, alături de care se "înăcresc" îmbătrânind. Mai mult, altele se mărită chiar dacă au aflat deja că au fost sau sunt înșelate. Bine, trecem peste, uităm, mergem înainte. Însă... a fost, deci va mai fi. Până la urmă, fiecare alege să-și trăiască viața exact așa cum vrea.

Yes, I Do ! I Doooooooo Liiike It !!!!!!

Sexual Fetishism

2011-09-09T21:02:00.001+03:00

Pentru mine noțiunea de sex înseamnă plăcere. Există mai multe "metode" de a obține plăcerea. Pentru unii sunt lucruri absolut normale, pentru alții reprezintă adevărate scârboșenii. Am încrețit fruntea de mai multe ori când citeam romanul "Luni de fiere" de Pascal Bruckner. Cartea descrie unele scene de "sex super pervers". Toate au fost inspirate din realitate, pentru că există fetișuri pentru toate gusturile. Să vorbim despre acestea:

Agalmatofilia - atracția sexuală față de statui, manechine și lucruri imobile. Nu am avut niciodată atracții față de astfel de obiecte.

Urofilia - satisfacția de a urina pe cineva sau de a privi alte persoane făcând acest lucru. Uneori, urofilii se excită și în momentul în care consumă urina. Am satisfacția atunci când urinez pe wc sau oriunde este permis. Uneori sunt curioasă să-mi văd partenerul sexual cum urinează. Nu am consumat urină niciodată, dar (spre surprinderea mea) am auzit că unii o fac pentru a se trata de anumite boli.

Hierofilia - excitarea prin contact cu obiecte sacre, cum ar fi crucifixele. Obiectele sacre nu-mi stârnesc nicio emoție. Deci exclud faptul că m-ar putea excita. Nu pup icoane, nici cruci sau mâna preoților. Recunosc, uneori am fantezii cum o fac cu un preot. Doar că în imaginația mea, preotul trebuie să fie catolic, tânăr, sexi și cu un aspect îngrijit.

Altocalcifilia - atracția pentru tocurile înalte ale pantofilor. Cu cât tocurile sunt mai înalte, cu atât senzația de excitație este mai puternică. Despre acest punct ar trebui să vorbească bărbații. Cât despre mine, ador încălțămintea pe toc și port practic în fiecare zi încălțăminte pe toc. Și da, am aproape o senzație de excitare când văd încălțăminte cu toc în vitrinele magazinelor.

Hirsutofilia - atracția sexuală față de părul axilar. N-am nicio atracție față de bărbații, care au păr la subraț. Nu suport părul pe corp. Dacă aș avea mulți bani, mi-aș face epilare definitivă în toate zonele posibile.

Partenofilia - caracterizează categoria celor care nu se excită decât dacă partenerele lor sunt virgine. Deflorarea este fetișul lor. Nu înțeleg bărbații obsedați de virginitatea viitoarelor soții sau care se mândresc cu faptul că au dezvirginat vreo fată. Eu nu vreau să am relații cu un bărbat virgin. Unicul bărbat virgin cu care am făcut sex a fost primul bărbat din viața mea.

Teratofilia - atracția față de oameni cu trăsături monstruoase. Sunt atrasă de oamenii frumoși și îngrijiți.

Odaxefilia - înseamnă a obține plăcere sexuală în momentul în care ești mușcat. Am avut un partener sexual, care avea această slăbiciune. După ce am rupt-o cu el, n-am mai permis nimănui să mă muște. Eu n-am mușcat niciodată pe nimeni.

Coprofilia - constă în excitarea în prezența fecalelor. (Nici nu vreau să-mi imaginez. Pentru mine asta chiar e o temă tabu).

Mai există și alte fetișuri cum sunt cele legate de corsete, scutece, chiloți, femei însărcinate, pleznit sau fumat. Aș face-o doar în corset și cu o țigară în mână.

And What About Me?

2011-08-28T23:11:00.000+03:00

Cine se află în spatele scriitoarei perverse? Sunt sigură că vă puneţi această întrebare atunci când răsfoiţi paginile acestui blog. Există şi oameni care ştiu cine sunt. Sunt deschisă de felul meu şi pot povesti multe despre mine, despre trecutul meu. Totuşi mi-e greu uneori să spun ce simt şi nu pentru că nu găsesc vorbele potrivite. Îmi cântăresc cuvintele pentru că nu vreau să par sensibilă şi pentru că nu vreau să par iraţională. Din această cauză şi postările de pe acest blog sunt cumva impersonale şi impun cumva o distanţă. Cu toate acestea (spre surprinderea mea), sunt şi cititori, care au înţeles felul meu de a fi. Nu sunt perversă: nu folosesc lanţuri pentru a avea parte de partide de sex tari, nu folosesc jucării sexuale (cu toate că aş vrea să-mi achiziţionez un dildo), nu am devieri sexuale (chiar dacă fanteziile mele o iau uneori razna). Despre sex vorbesc suficient de des, îmi place să fac şi glume despre acest subiect, iar uneori descriu oamenii pornind de la viaţa lor sexuală. Obsedată? Poate. Sunt şi perioade când nu mă gândesc la sex şi nu vreau să fac sex. Perversă sunt cu mine. Şi asta pentru că de cele mai multe ori, merg conştientă spre anumite lucruri. Îmi place să complic lucrurile, apoi să uit că le-am complicat, iar apoi să le descurc. Deseori nu mă pun pe mine pe primul loc şi îmi creez singură mediul perfect pentru suferinţă. Să vorbim despre cazuri concrete. Ştiu, e urât să vorbeşti urât despre foşti parteneri sexuali. Pentru mine X a fost doar un partener sexual. Uneori existau sclipiri că între noi ar fi şi prietenie, dar asta a fost doar o iluzie. Nu a fost sincer cu mine - nu am fost sinceră cu el. Am fost simpli interlocutori, simpli parteneri de discuţie. Vorbeam despre orice, cu excepţia "relaţiei" dintre noi şi cu excepţia "relaţiei" dintre ei. Uneori partidele bune de sex nu rezolvă problemele şi nu salvează nicio situaţie. Din contra, mai mult complică şi te simţi şi mai confuz după. Deci, unde e doar sex şi discuţii, nu există şi altceva. Unde există incertitudini, nu există nimic. Şi atunci trebuie să te pui pe tine pe primul loc, iar pentru o perioadă, sexul bun să dispară de pe lista priorităţilor tale.

Sexual Addiction

2011-08-08T21:01:00.000+03:00

Există oameni dependenţi de sex. Cel puţin asta spun psihoterapeuţii. Dependenţa sexuală se aseamănă cu perversiunea. Pentru cineva sexul anal este anormal, pentru alţii felaţia este anormală, pentru alţii poziţia doggy style e anormală, iar pentru majoritatea - orgiile ies din limitele normalului. Şi să nu mai spun despre devierile sexuale, cum ar fi pedofilia. Există oameni, care sunt dependenţi de sexul cu o anumită persoană. Asta ar putea deveni o obsesie. Iar de cele mai multe ori, această dependenţă creează iluzia de dragoste. Uneori te exciţi doar când îţi aminteşti cum respectivul te penetrează pe la spate sau cum respectiva se mişcă ritmic deasupra ta. Alteori te masturbezi şi ai orgasm doar când îţi aduci aminte cum a fost cel mai intens orgasm cu obsesia ta. Apoi, te întrebi de ce te gândeşti atât de mult la el sau la ea, de ce vorbeşti atât de des despre el sau despre ea în prezenţa prietenilor. Amicii îţi spun că eşti îndrăgostită sau îndrăgostit. Tu nu ştii dacă este adevărat. Nu poţi înţelege dacă ceea ce simţi este cu adevărat dragoste. Şi asta mai ales atunci când enumeri toate defectele respectivului sau respectivei - neajunsuri care te deranjează şi care te fac să gândeşti raţional până când din nou te afli în pat lângă el sau lângă ea. Deci, să înţelegem că acest gen de dependenţă sexuală este anormală? Poate chiar ar trebui să renunţăm la o astfel de relaţie? Sau, până unde poate duce o relaţie bazată doar pe sex? Să presupunem că renunţăm la persoana faţă de care suntem dependenţi sexual. Ce trebuie să facem? Nu vrem să avem parteneri sexuali ocazionali, nu vrem să ne întoarcem la foşti sau la foste, dar nu nici nu vrem să ne implicăm într-o nouă relaţie, care nu ştim unde poate duce. Să fie abstinenţa o soluţie?

Should You Pay For Sex?

2011-07-07T22:36:00.000+03:00

"Niciodată nu m-am culcat cu vreo femeie fără s-o plătesc, şi pe puţinele care nu erau de meserie le-am convins prin argumente ori cu de-a sila să primească bani chiar de-ar fi să-i arunce la gunoi." - asta scria Gabriel Garcia Marquez în "Povestea târfelor mele triste". Motivul pentru care a plătit întotdeauna (el sau personajul romanului) nu este explicat, sau cel puţin nu-mi mai aduc aminte. Pentru unii bărbaţi este chiar un motiv de laudă faptul că nu au plătit niciodată pentru sex. Dar şi mai puţini sunt cei, care recunosc că au remunerat o femeie pentru serviciile prestate. Şi nu spun prostituată. Ar fi o ruşine să povesteşti că îţi satisfaci nevoile sexuale cu o prostituată. De ce unele femei fac sex pentru bani? Pentru că au nevoie de bani. Dar de ce preferă să "câştige" banii astfel? Pentru că altfel nu pot. Chiar nu pot? Ştiu femei, care se implică într-o relaţie, doar dacă sunt sigure că vor avea şi beneficii materiale. Şi asta nu e de condamnat. Dar ştiu şi femei, care fac sex (chiar dacă nu le place), pentru bani. De ce plătesc bărbaţii pentru sex? Nu respect indivizii, care caută prostituate. Astfel de specimeni sunt or complexaţi, or frustraţi, or pur şi simplu nu sunt în stare să "cucerească" o femeie. Există şi tipi care preferă să ofere bani şi să ţină lângă ei femeile, doar prin intermediul acestui inofensiv şiretlic. Oare aceştia au suficientă încredere în ei? Pentru sex nu se plăteşte. Sex faci atunci când vrei. Sex faci de plăcere.

One Man

2011-06-26T21:45:00.001+03:00

Sexul nu este cel mai important. Da, eu spun asta. Mulţi parteneri? Nu este neapărat. Am scris cândva: "Numărul bărbaţilor pe care i-ai avut este la fel ca lectura - dacă spui că ai citit mult, înseamnă că nu ai citit suficient". Nu judec femeile, care îşi doresc experienţe noi, alţi parteneri, aventuri de o noapte etc. Ba mai mult, le înţeleg. Aiurea e când ele nu înţeleg că astfel de "dorinţe" nu vin din instinct. De cele mai multe ori, femeia înlocuieşte un bărbat cu altul, pentru a-l uita pe precedentul. Iar dacă astfel de experienţe au avut loc de mai multe ori, atunci "instinctul" se transformă într-o simplă obişnuinţă, care îţi complică starea interioară. Dacă o femeie spune că nu o deranjează faptul că s-a culcat în fiecare zi cu un alt bărbat, cel mai probabil, se autoamăgeşte sau joacă un rol. Un bărbat deştept pe nume Aurel Codoban a scris o carte tare faină, în care a vorbit şi despre femeia modernă şi despre câţi bărbaţi ar trebui să aibă pentru a se considera "normală" în societatea şi secolul în care trăieşte. Este vorba de minim 10 bărbaţi. Ceea ce spune Codoban, spun şi unele studii. Şi să ne amintim de numărul bărbaţilor pe care i-au avut cele patru protagoniste din Sex and The City: Samantha - 41; Carrie - 18; Charlotte - 18; Miranda - 17. Sunt doar cifre. Nimic altceva decât bărbaţi transformaţi în cifre. Dar nu despre asta am vrut să vorbesc. Există totuşi un bărbat, un singur bărbat. Uneori se întâmplă să-l găseşti, iar apoi să-l pierzi, alteori nu-l găseşti şi îl cauţi, dar poţi avea norocul să fii alături de el. Cert e - cu cât mai multe partide de sex faci cu un singur om, cu atât îl cunoşti mai bine şi cu atât experienţa sexuală devine mai fructuoasă, mai plină, mai dezinhibată, mai plăcută. Deci care e rostul unui one night stand? De câte experienţe neplăcute trebuie să avem parte pentru a înţelege cum să ne "îmbogăţim" viaţa sexuală?

Infidelity

2011-06-25T21:02:00.000+03:00

I.
Eşti bărbat. Eşti îndrăgostit. Eşti alături de persoana iubită. Au trecut câţiva ani. Eşti şi mai îndrăgostit de ea. Într-o zi, o găseşti în pat cu un alt bărbat. Îţi fuge pământul de sub picioare. Găseşti puterea. Treci peste. Îi acorzi a doua şansă. Ea te mai înşeală. Nu ştii de câte ori, nu ştii cu cine. Şi asta nu mai contează, pentru că nu vrei să ştii. Încerci să pleci de lângă ea: o dată, a doua oară, a treia oară, a patra oară etc. Culmea e că de fiecare dată ajungi din nou în braţele ei. Nu-ţi ajunge puterea de pune punct. Eşti dependent de ea. Te doare. Suferi. Ştii că nu mai are rost să continui, însă povestea pare să nu mai aibă sfârşit.

II.
Eşti bărbat. Te-ai îndrăgostit. Eşti cu ea. Trec câţiva ani. Relaţia nu mai este la fel ca înainte. Relaţia rămâne însă la fel, cel puţin la nivel teoretic. Cu ea te vezi foarte rar. Iar tu ai nevoie de sex. Îţi pare anormal, poate ai remuşcări, dar înşeli. O dată, de două ori etc. Apoi, înşeli cu regularitate. Te simţi bine. Prietena nu ştie. Ar fi bine să nu afle niciodată. Continui să înşeli. Cumva, ai parte de o viaţă paralelă. Încerci să pui punct aventurii. Nu-ţi reuşeşte nici a doua oară, nici a treia oară. Continui. Te-ai obişnuit.

III.
Eşti femeie. Nu mai eşti de mult timp implicată într-o relaţie serioasă. Apare el, însă are prietenă. Faci sex o dată, de două ori. Apoi, parcă ai parte de mai mult decât sex. Însă el este în continuare cu altcineva. Nu-ţi place. Vrei să pleci. Nu rezişti. Ai remuşcări. Te reîntorci. Şi asta pentru că deja ai un partener sexual stabil. Mai ştii şi adevărul despre el. Eşti cumva sigură că pe tine nu te minte. Doar cunoşti situaţia în care se află. Pseudo-relaţia continuă. La un moment dat, ai impresia că te-ai îndrăgostit. Suferi un pic, doar un pic. Îţi revii. Înţelegi că nu eşti îndrăgostită. Înţelegi că eşti dependentă doar de sexul cu el. Îi eşti o simplă prietenă. Ţii la el, însă nu ai vrea să fii împreună cu el.

III.a.
Întâlneşti pe altcineva. Te îndrăgosteşti. Este un om extraordinar. Înţelegi că a fost înşelat. Te revolţi, dar totodată nu înţelegi cum a putut fi alături de ea dacă ştia că a fost înşelat. Vrei să fii alături de el. Vă simţiţi bine împreună. Simţi că el este bărbatul pe care l-ai aşteptat. Comunicaţi, glumiţi, vă vedeţi, faceţi dragoste. Pasiunea creşte. El totuşi e confuz. El îşi linge rănile. El nu ştie ce să facă. Tu nu vrei să fii doar o femeie, care să-l ajute să treacă peste o relaţie de lungă durată, care l-a marcat. Renunţi. Vrei să fii împreună cu el, însă renunţi de la început, pentru că vrei ca el să fie conştient şi lucid şi să fie pregătit pentru o nouă relaţie. Iar asta nu se va întâmpla în scurt timp.

III.b.
Nu te simţi bine. Îţi spui că mai bine era dacă nu intrai în joc. Poate că ar trebui să fii singură. Să iei o pauză de respiro. Să-ţi revii. Să te concentrezi asupra altor lucruri. Să-ţi vezi de carieră, de distracţii, de vechii prieteni. Ştii că este cineva, care mai este. Are prietenă, însă pentru el nu este o problemă. Te reîntorci. Acum şi mai detaşată. Doar nu vrei să fii cu el. Iar el e legat de altă femeie. Continui să trăieşti cu prezentul.

Mani (pul) ation

2011-05-26T22:03:00.000+03:00

Bărbaţilor le place să fie manipulaţi. Asta am descoperit recent. Majoritatea masculilor vor nega acest lucru. De fapt, afirmaţia în sine nu este tocmai adevărată. E puţin exagerată. Şi asta pentru că verbul "a manipula" nu presupune tocmai o acţiune pozitivă. Mulţi ştiu că există o mare-mică diferenţă între "a persuada" şi "a manipula". Cu toate acestea, puţini ştiu să facă o diferenţiere sută la sută adevărată între acestea. Omul în sine este o creatură "manipulabilă". Mai mult: am mai aflat că bărbaţii sunt foarte ok atunci când sunt manipulaţi de femeile de care sunt îndrăgostiţi. Alţii au spus că au nevoie ca femeia iubită să se îngrijească de ei - să joace într-o oarecare măsură rolul unei mame. Dar dacă e să fiu sinceră, nu înţeleg ideea până la capăt. Or dacă conştientizezi că eşti manipulat, atunci ai vrea să pui capăt acestei situaţii. Cred că manipularea este un lucru perfect, atât timp cât nimeni nu se prinde că este de fapt manipulat. Totodată, nu pot spune că nu am manipulat sau că nu manipulez. Şi îmi place să fac acest lucru prin intermediul jocului şi rareori o fac intenţionat. În acelaşi timp, nu respect bărbaţii, care sunt manipulaţi de către iubite. Îmi pare ceva anormal. Şi mai ales nu respect femeile, care îşi manipulează iubiţii în public. Am impresia că acestea suferă de un complex de inferioritate şi vor să demonstreze că au o anumită influenţă asupra celor, pe care îi păstrează alături. Iar dacă ar fi să privesc din alt punct de vedere: există manipulare elegantă şi manipulare vulgară. Dacă o faci într-o modalitate elegantă nu cred că va supăra pe cineva, iar dacă te laşi pradă vulgarismelor - nu faci nimic altceva decât să stârneşti dezgustul oamenilor, care observă că manipulezi.

Vagina

2011-05-19T21:39:00.002+03:00

Când eram mică am găsit în biblioteca de acasă o broşură despre sitemul genital feminin. Curiozitatea mi-a fost mare. Am fost intrigată, în momentul în care, am citit un sfat al autorului. Era simplu. Tot de ce aveam nevoie era o oglindă. Nedumerirea îmi era mare, pentru că eram mică şi habar nu aveam ce înseamnă contactul sexual. M-am aşezat pe un fotoliu, mi-am desfăcut picioarele şi am început să-mi analizez labiile. Nu mi-a plăcut ce am văzut. Mă simţeam stânjenită că sunt purtătoarea unui astfel de organ, însă mi-am dat seama că această parte a corpului meu era necesară. După un timp, am luat din nou oglinda şi am folosit-o în acelaşi scop. De această dată, mi-a plăcut ce am văzut. Un mister a rămas vaginul. Au mai trecut câţiva ani şi am aflat lucruri noi, am înţeles cum are loc un act sexual, am înţeles rostul vaginului. Peste un timp, am încercat să-mi introduc un deget în vagin şi cum nu era suficient de umectat, mi-a displăcut senzaţia. Au trecut şi mai mulţi ani. Îmi iubesc vaginul, la fel de mult cum îmi iubesc orice altă parte a corpului. Şi îi invidiez pe bărbaţi: doar ei pot simţi ce se află acolo, înăuntrul nostru. Doar ei pot avea parte de senzaţii incomparabile. Dacă ei îşi pot cuprinde penisul cu mâna şi îi pot analiza forma, atunci noi putem doar simţi când suntem excitate, însă nu putem vedea cum se dilată sau se contractă muşchii vaginali. Vaginul poate să iubească, la fel cum poate iubi şi inima. Uneori, dragostea emanată de vagin este cu mult mai puternică decât cea, care vine din inimă. Dacă vaginul se îndrăgosteşte de un anumit penis, atunci nu-i mai este plăcută prezenţa unui alt penis. Îl vrea doar pe cel, care ştie cum să penetreze, cu a cărui mişcări s-a obişnuit şi pe care vrea să-l păstreze cât mai mult în interior.

Kama Sutra

2011-05-17T15:03:00.000+03:00

Pasiune codificată. Kama Sutra nu vorbeşte doar despre poziţii sexuale. De fapt, acestui aspect îi este rezervat doar un singur capitol din carte. Acest tratat despre plăcere ne familiarizează cu 64 de poziţii sexuale. Recunoaşteţi: câte dintre acestea aţi încercat? Sunt sigură că nu am experimentat nici o treime din toate, or fiecare rundă de sex implică poziţii pe care le poţi număra cu ajutorul degetelor de la mâini. Pentru a deveni as în domeniu, trebuie să ai un partener stabil. Pe lângă acest aspect, între cei doi parteneri trebuie să mai existe multă pasiune. Este adevărat că la un moment dat cazi într-o comoditate relaxantă şi nu-ţi mai e gândul la noi şi noi poziţii. E ca şi cum ai bea aceaaşi cafea şi ai fuma aceeaşi ţigară în fiecare dimineaţă. Însă acestea se schimbă, iar în funcţie de dispoziţie şi gustul lor e altul. Poziţiile mele sexuale preferate sunt alea în care mă surprind cuprinsă de pasiune (în special, cea pe care o ofer).

Masturbation

2011-05-06T23:24:00.000+03:00

Cine poate să spună că nu s-a masturbat niciodată? Este ceva firesc, însă mulţi evită acest subiect. Ridicoli sunt bărbaţii, care nu recunosc că se masturbează. Nu ştiu de ce unii cred că bărbaţii adevăraţi nu obişnuiesc să-şi mângâie penisul. Nu ştiu de ce alţii susţin că este anormal pentru o femeie să se masturbeze. Iar majoritatea cred că dacă eşti într-o relaţie, atunci nu ar mai trebui să practici această îndeletnicire. Ştiu femei, care se simt jenate de ideea că bărbatul lor se masturbează. Unele chiar tind să creadă că ele sunt vinovate, că nu îşi satisfac partenerii. Culmea e că aceştia ascund mica pasiune de consoartele lor. Oare au un sentiment de vinovăţie sau pur şi simplu nu vor să-şi lezeze onoarea masculină? Ştiu bărbaţi, care îşi pun multe semne de întrebare atunci când află că femeia de lângă ei se masturbează. Or, dacă eşti un bărbat adevărat atunci ar trebui să fii în stare să-ţi satisfaci partenera, astfel încât ea să nu mai simtă nevoia de a-şi gâdila clitorisul. Nu găsesc nimic stânjenitor. Nu ar mai trebui să fie o temă tabu. Cred că dacă ai curajul de a te masturba în prezenţa celui de care te leagă o relaţie, te simţi cu mult mai ok faţă de tine apoi şi cu mult mai liberă în exprimare faţă de el. Există multe contradicţii referitoare la actul masturbării. Dincolo de principiile creştineşti, mai există şi medici, care susţin că această practică este dăunătoare. Pe de altă parte, este ceva intim, iar ce se întâmplă atunci când eşti singur cu tine nu ar trebui dezvăluit. Dar de ce să ai secrete legate de sexualitate faţă de partenerul tău? Mulţi se tem că vor fi judecaţi sau că nu vor fi înţeleşi. Atât timp cât nu judeci pe alţii şi te înţelegi singur pe tine, de ce ar trebui să-ţi pese de părerea altora?

Fidelity

2011-04-29T02:11:00.002+03:00

"Fidelitatea nu este nimic altceva decât iluzia că-ţi aparţine un trup şi un suflet, care nu au fost şi nici nu vor fi vreodată ale tale" - nu mai ţin minte unde am citit această frază. Cert este că m-a marcat. Iar când simt pe limbă gustul amar al infidelităţii, îmi aduc mereu aminte de această frază. Şi funcţionează, chiar şi atunci când strâng ţigara între dinţi de ciudă sau când îmi apăs unghiile pe mijlocul palmei. Nu putem fi fideli. Este un lucru firesc. Iubeşti, dar totuşi înşeli. Poate fi şi astfel. Pot spune că îi înţeleg pe bărbaţi. Unele femei spun: "dacă te culci cu o altă femeie, fă-o frumos, minte-mă frumos. Dacă o faci, ar fi bine să nu ştiu". Eu spun: "Dacă te culci cu o altă femeie, fii bun şi recunoaşte. Nu voi ţipa, nu-ţi voi face scene, voi încerca să te înţeleg". Am impresia că astfel de lucruri pot fi explicate. Pur şi simplu, ai văzut-o, te-a atras, s-a întărit şi ai vrut să o pătrunzi. Mai mult: ai găsit-o interesantă, îţi place fundul ei, dar şi cum zâmbeşte, cum geme sau cum gândeşte. E în regulă, suntem oameni. Suntem carne. Ne place carnea moale. Am înşelat şi eu. A fost demult. Am făcut-o pentru a mă revanşa şi mă simţeam mai puternică. Aveam impresia că stau undeva deasupra lui, iar el nici nu bănuia că am făcut-o şi eu, la rândul meu, cu altcineva. Am iubit şi am înşelat. Acum sunt liberă să fac ce vreau, nu sunt implicată în vreo relaţie. Pe unul îl iubesc, iar el o iubeşte pe alta, cu al doilea mă distrez şi îmi place. Unul e bărbat, altul e bărbat în devenire. Unul e serios, altul râde mereu ca un copil satisfăcut. Şi asta – după reguli – nu se numeşte infidelitate. E un joc. Un simplu joc, în care am două roluri. Dar astea sunt o nimica toată, pe lângă zecile de roluri, pe care societatea ne impune să le interpretăm zilnic. M-a întrebat într-o zi: ce ai făcut noaptea asta? I-am răspuns: sex. L-am luat prin surprindere, l-am lăsat fără cuvinte. Am început să râd în hohote. A râs şi el. A crezut că am glumit. De fapt, i-am spus adevărul. Nu există monogamie – poate doar la o vârstă mai înaintată.

Sex Equality

2011-04-24T22:39:00.001+03:00

Am obosit de disputele referitoare la egalitatea între sexe. Cu toate acestea nu pot exclude această temă din discuţiile ocazionale şi asta pentru că nu pot fi suficient de indiferentă. Nu ştiu dacă este o regulă. Cel puţin pentru mine este una. Îmi place ca bărbatul să mă domine în pat. Nu am în vedere lanţurile sau cătuşile, sau plesnitul intens peste fese. Vorbesc despre lucruri elementare: îmi place mai mult atunci când bărbatul stă deasupra mea, îmi place doggy style şi orice altă poziţie în care bărbatul poate demonstra că este bărbat. În acelaşi timp, îmi place când bărbatul este foarte atent şi concentrat asupra faptului cum să-mi aducă plăcere. La rândul meu, pot să-i îndeplinesc dorinţele, să identific ce îi este pe plac, pot ţine piept unei partide de sex în care să stau doar eu deasupra (dacă este cazul) - dar asta o fac suficient de bine doar în cazul în care nu-mi este indiferentă persoana lui. Cât despre egalitatea între sexe văzută în societate... Îmi place ca bărbatul să-mi fie puţin superior. Şi de asta este în stare doar cel care respectă femeia. Cel care are mai multă substanţă cenuşie decât o femeie, dar care poate să-şi recunoască greşelile. Puternic este bărbatul, care este conştient de imperfecţiunile sale, însă nu se lasă afectat de acestea şi munceşte în continuarea asupra sa. Îmi displac cei care insistă asupra faptului că masculul trebuie să fie superior femelei. De obicei, astfel de specimeni, nu costă doi bani sau pur şi simplu nu au neuronii destul de copţi. Totuşi, există bărbaţi şi bărbaţi. De admirat sunt cei care îşi acceptă condiţia, iar dacă întâlnesc o femeie superioară lor, fac tot posibilul pentru a ajunge la nivelul ei, iar mai apoi, reuşesc să o şi întreacă. Condiţia unei astfel de performanţe este ca tipul să ştie cum să păstreze femeia alături, să nu se considere nicio clipă inferior, iar după ce îşi câştigă bine-meritatul statut să nu se considere superior, chiar dacă simte aceasta. Oare există astfel de bărbaţi?

Men & Money

2011-04-21T01:41:00.002+03:00

Întotdeauna mi-a plăcut să fiu independentă. Niciodată nu am acceptat să depind de vreun bărbat. Unicul bărbat din viaţa mea de la care îmi permit să mai cer bani este tata. Dar şi atunci când îmi adun curajul pentru a-i cere o mică favoare, am obiceiul să înjumătăţesc suma. În ultimii ani, la tata apelez din ce în ce mai rar şi asta mă bucură. Tata mi-a spus odată că atunci când mă voi mărita, să-mi aleg un băiat de treabă şi a menţionat că nu e neapărat să aibă bani, pentru că dacă va avea minte, va şti cum să facă banii. Şi eu urmez sfatul lui tata. Bărbaţii bogaţi, care îşi pot permite orice, de cele mai multe ori se comportă cu femeile de parcă acestea ar fi păpuşi. Ei primesc plăcere atunci când le oferă bani. Eu nu mă simt bine atunci când bărbaţii îmi oferă bani. Ei au impresia că îşi pot permite orice şi cred că banul rezolvă toate problemele. Există bărbaţi, care fac bani, însă nu ştiu cum să-i facă şi nu au ambiţia de a face mai mult. Aceştia dau bani femeilor, însă o fac condiţionat şi atunci se simt eroi. Iar atunci când rămân fără bani nu au curajul să recunoască. Nu-mi plac astfel de oameni. Dacă nu poţi recunoaşte un eşec, atunci rămâi toată viaţa la acelaşi nivel. Alţii încearcă să câştige bine şi au senzaţia că niciodată nu au suficient. Ei nu dau bani femeilor, iar atunci când au nevoie de un împrumut, pot apela şi la ajutorul femeilor. Dacă ai curajul să ceri bani de la o femeie, nu vei scăpa uşor de acest obicei şi vei cădea într-o comoditate, care va incomoda pe altcineva. Unii nu ştiu nici cum se câştigă banul şi nici nu au ambiţia de a învăţa cum se câştigă. Ei nu au nimic de oferit şi de cele mai multe ori profită de femei. Alţii, din principiu, nu vor să accepte ca femeia să plătească pentru ei, chiar şi atunci când ea se oferă să-l ajute şi sunt de-a dreptu ridicoli. Nu fac nimic altceva decât să îmbrace masca masculului feroce, care nu vrea să fie sub nivelul femeii. Există bărbaţi de tot felul, deştepţi, bogaţi, săraci, principiali, aroganţi etc. şi este greu să-i categoriseşti. Bărbatul trebuie să ştie cum se face banul, trebuie să se gândească cum să-i facă (îmi plac bărbaţii care fac banii cu creierul), trebuie să aibă ambiţia de a obţine mai mult. Nu trebuie să ceară bani de la o femeie, însă atunci când o face, să o facă cu demnitate şi să inspire încredere că poate câştiga şi singur. Lângă astfel de bărbaţi poţi fi în siguranţă. Aceştia sunt capabili şi să iubească, şi să respecte, şi să te ajute, şi să te motiveze, să te susţină şi să te încurajeze în ceea ce faci.

Relationships

2011-04-12T17:47:00.001+03:00

Pentru cititorul meu anonim...

Mă îndrăgostesc repede. Nu ştiu dacă e vorba de iubire sau de chimie. Ştiu ce îmi place la un bărbat, însă toate "regulile" după care mă conduc nu funcţionează dacă e la mijloc chimia. Un bărbat trebuie să mă atragă sexual întâi de toate. Atracţia asta se poate accentua sau pur şi simplu dispare. Ştiu că mă contrazic şi mă voi mai contrazice în rândurile ce urmează. Când vine vorba de sentimente, stări, trăiri, senzaţii - orice om se contrazice. Nu am început o relaţie dacă nu am fost îndrăgostită. Am iubit de patru ori, deci am avut patru relaţii serioase. Primul bărbat din viaţa mea a fost şi prima dragoste. Am înţeles că-l iubesc atunci când m-a sărutat prima dată. Dragostea e 90 la sută chimie. Nu pot să-mi explic nici acum de ce l-am părăsit. Cert e că eu am evoluat, iar el a rămas la fel. Am suferit mult, am plâns, am iubit, am făcut sex, cu toate că ce a fost între noi nu poate fi numit sex (eram virgină - era virgin). Peste aproximativ doi ani, m-am îndrăgostit a doua oară. Nu era frumos, era înalt, slab, avea simţul umorului şi multă experienţă. Avea penisul mare (22 de centimentri). De cele mai multe ori mă durea când mă penetra, însă îl iubeam. Nu m-a masturbat niciodată, nu făcea cunilingus (că de... se considera bărbat adevărat), dar era foarte atent cu mine. Era deştept, ştia să facă bani, credeam că este perfect pentru mine. Lucrurile s-au schimbat, în momentul în care am aflat că mă înşeală. Mi-a spus-o chiar el, la insistenţa mea: "Am fost cu tine, am fost cu ea şi încă cu una pe care nici nu ţin minte cum o cheamă." A părăsit-o, a mai fost cu mine, apoi a cedat şi s-a reîntors la ea. Credea că de această dată nu voi afla nimic. Când am înţeles că mă înşeală din nou, l-am părăsit. Am suferit din nou. A treia dragoste: era mic de statură, era foarte frumuşel, studiase psihologia, era independent. Ne făcusem şi planuri de căsătorie. Sexul era o sărbătoare pentru noi. Era şi mai deştept şi m-a învăţat foarte multe lucruri. Îi plăcea că sunt veselă, glumeaţă, mereu râdea când povesteam câte ceva. M-a părăsit pentru că am băut bere, deşi i-am promis că nu voi mai consuma alcool. Era principialist. A încercat să mă reîntoarcă. Era prea târziu: am înţeles că nu voi accepta ca un bărbat să-mi dicteze cum să trăiesc. Nu am mai suferit. A patra dragoste: era romantic, sensibil, era sărac, era actor. Aveam impresia că lumea ne aparţine şi noi dictăm legile după care trăim. Uneori credeam că sunt cu mult mai deşteaptă decât el. Se mândrea cu mine, îmi făcuse cunoştinţă cu toţi prietenii lui. Peste un timp, a devenit foarte gelos, bănuia că îl înşel (iar eu nu am înşelat niciodată). M-a sufocat cu dragostea lui. În ochii lui, eram mai mult decât o femeie, mă idolatriza. Iar eu am vrut să fiu femeie şi nu zeiţă. L-am părăsit. Nu ştiu dacă voi mai iubi vreodată cu aceeaşi intensitate. Am devenit rece, uneori mult prea raţională.

About Orgasm

2011-04-06T21:53:00.002+03:00

Obişnuiesc să vorbesc despre sex şi atunci când o fac nu am inhibiţii. Zilele trecute, eram la o cafea cu două prietene, cu care am vorbit despre orgasm. Le povesteam cum i-am explicat unui bărbat diferenţa între orgasmul vaginal şi orgasmul clitorial. Un tip care stătea la o masă vecină a auzit întreaga dicuţie şi a privit în direcţia noastră cu nişte ochi super miraţi. Nu ştiu cum se face, însă şi în secolul în care trăim, puţini bărbaţi îşi dau seama când are femeia orgasm. Plus la toate, mai fac şi greşeala de a întreba dacă "ai dat drumu" sau nu. Cât despre mine, am avut orgasm vaginal, am avut şi clitorial şi am avut şi partide de sex fără a avea şi orgasm. Dintre toate, cel clitorial este cel mai plăcut. Cel mai uşor ajung la el prin masturbare. Stau pe spate, desfac larg picioarele, privesc o secvenţă porno sau pur şi simplu îmi imaginez câteva scene fierbinţi şi îmi masez cu mişcări circulare clitorisul. Puţini bărbaţi ştiu cum se masează corect un clitoris. Din păcate, majoritatea sunt obişnuiţi să-şi bage pula şi atât, alţii mai cred că dacă o bagă mai adâng cu atât mai mari şanse au ca femeia să primească plăcere, alţii au impresia că trebuie să se mişte mai repede etc. Nu zic, au şi ei un pic de dreptate. De cele mai multe ori, în urma unor astfel de mişcări, am orgasm vaginal, însă acesta nu se compară cu celălalt. Am cunoscut şi bărbaţi, care ştiau foarte bine cum să aducă o femeie la orgasm. Primeau şi ei plăcere când simţeau că îmi tremură picioarele, cum se contractă vaginul sau cum respiraţia devine mai grea. Femeile însă iartă uşor toate inadvertenţele bărbaţilor, mai ales atunci când sunt îndrăgostite. Unele au curajul să le explice cum să ajungă la orgasm, altele păstrează tăcerea şi îşi schimbă partenerul, iar altele nici nu ştiu cum să ajungă la orgasm.Cred că toare femeile au mimat orgasmul, iar bărbaţii devin şi mai încrezuţi în sine, atunci când aud că partenerele lor au fost în culmea fericirii. Şi totuşi, de ce mint femeile că au avut orgasm, de ce le spun bărbaţilor că "au terminat", chiar dacă ştiu că nici pe departe nu este aşa? E vorba de frică sau pur şi simplu de lipsă de respect faţă de propriul corp?

I Don't Want Him Anymore

2011-03-26T23:10:00.001+02:00

A trecut mai bine de un an şi nu-l mai vreau. De fapt nu l-am mai vrut după două luni de când am ajuns pentru prima dată în patul lui. Avea pula tare şi mă iubea cu regularitate. Avea şi limba tare care îmi identifica de fiecare dată clitorisul. Iubea să-şi ţină degetul în vaginul meu şi spunea mereu că îi place că este strâmt, cald şi umed. Când veneam la el mă aştepta cu mâncarea pregătită şi nu mă lăsa niciodată să spăl măcar vasele. Priveam emisiuni sau filme împreună. Îl întrebam ce înseamnă un cuvânt sau altul în română, el mă întreba cum se spune în rusă la anumite chestii. Într-o dimineaţă stătea lângă uşa din dormitor şi mă privea cum dorm. Am învăţat cu el un pic din vicleşugurile meseriei, dar şi din ale vieţii. Peste două luni am refuzat să mai vin la el acasă. Îmi pierdusem interesul faţă de el, la fel cum bărbaţii îşi pierd interesul faţă de femeile pe care le-au futut. Nu s-a supărat, mai mult, am continuat să comunicăm. Acum mă vrea din nou, spune că se oferă în orice moment. Eu nu mai vreau să ating nici un centimentru din pielea lui. A dispărut chimia. Atunci îl priveam din prisma unui copil înfometat, acum doar creierul lui mă mai intrigă. Recent, m-a rugat să nu-l bag la grămadă. Asta nu i-aş putea-o face. E altfel, nu se compară cu niciunul din care i-am avut, dovada este această postare. De ce îl mai atrag? Pentru că l-am tratat cu indiferenţă şi i-am spus de fiecare dată ce gândesc. Am fost rece cu el după. Într-un fel, am fost rea cu el. Bărbaţilor le plac femeile rele?

About Little Men With Big Ambitions

2011-03-22T19:52:00.001+02:00

- Bărbaţii mici cu ambiţii mari nu vor recunoaşte niciodată că sunt mici. Ei vor crede doar în ambiţiile lor, chiar dacă nu pot crede în ei.
- Bărbaţii mici cu ambiţii mari vor alege să stea lângă femei mari cu ambiţii mici. Şi asta pentru că ambiţiile lor mari le vor eclipsa pe cele mici ale femeii.
- Bărbaţii mici cu ambiţii mari nici nu ştiu care sunt ambiţiile lor. Le place să creadă doar că sunt ambiţioşi.
- Bărbaţii mici cu ambiţii mari obişnuiesc să petreacă timpul cu femei cărora să le povestească despre rutina zilnică, despre ce le place şi mai ales despre ce nu le place şi despre tot ce îi deranjează. Şi niciodată nu vor povesti despre cât de mici sunt de fapt.
- Bărbaţii mici cu ambiţii mari vor spera mereu ca nimeni să nu vadă cât sunt de mici. Iar pentru asta găsesc diverse camuflaje pe care uneori le pierd.
- Bărbaţii mici cu ambiţii mari îşi fac prieteni şi mai mici, dar cu ambiţii mult mai mari. Se vor simţi superiori lângă ei, dar în acelaşi timp, vor putea împrumuta, iar mai apoi, adapta, ambiţiile prietenilor.
- Bărbaţii mici cu ambiţii mari sunt conştienţi că femeile nu se uită după bărbaţi frumoşi, ci după bărbaţii care au femei frumoase lângă ei. Dacă vor întâlni o femeie frumoasă, o vor ţine lângă ei, chiar dacă ea va realiza cât sunt de mici.
- Bărbaţii mici cu ambiţii mari vor crede că au realizat ceva datorită ambiţiilor lor. Însă nu vor realiza că nu au realizat ce îşi doresc.

Shoes

2011-03-17T00:15:00.001+02:00

Ştiu mai nimic despre modă. Cunosc câteva nume de creatori de modă. Nu aş putea să descriu o colecţie de haine şi îmi este greu să descriu chiar şi o simplă ţinută. Mai ştiu câteva noţiuni ce ţin de stilul vestimentar al cuiva, mai obişnuiesc să citesc câteva publicaţii specializate în acest domeniu, dar le accesez foarte rar. Uneori pot să privesc şi un post tv sau altul de fashion. Recent, am o pasiune pentru pantofi. Şi nu pentru încălţăminte, ci în special pentru pantofi. Cu toate acestea gusturile mele nu s-au schimbat mai cu nimic. Îmi plac pantofii clasici, simpli, fără aplicaţii sau cureluşe, cu toc înalt, iar cât ţine de culori aş putea să port negru, maro, crem, roşu, gri sau galben. A venit primăvara şi încă nu mi-am cumpărat pantofi. Cred că într-o săptămână îmi voi cumpăra prima pereche şi spun prima pentru că în acest sezon am de gând să-mi achiziţionez minim trei perechi de pantofi. Cert este că toate perechile se vor asemăna între ele, e vorba de formă şi de tocul ăla înalt (fără de care nu pot). Port încălţăminte cu toc chiar şi iarna, iar unica mea încălţăminte fără toc este o pereche de adidaşi pe care îi port foarte rar, doar atunci când ies la picnic undeva. Obsesia pentru tocuri mi se trage de la un complex. Sunt mică de statură, dar sunt femei şi mai josuţe decât mine. Unica chestie faină pe care am citit-o despre tocuri e asta: "Nu cred că s-a vorbit despre asta în literatura sexologică ... diferenţa dintre bărbat şi femeie este minimă. De fapt, e o diferenţă de doar câţiva centimentri ... diferenţa dintre sexe corespunde cu aceea dintre înălţimea tocurilor. ... De pildă, cu cât e mai ridicat călcâiul unei persoane, în comparaţie cu degetele de la picioare, cu atât mai dramatic e echilibrul. Postura nesigură creată poate fi contracarată doar printr-o uşoară deplasare a punctului de gravitaţie dinspre călcâi spre arcuirea tălpii, ceea ce subţiază gambele, scoate fundul în evidenţă şi întăreşte umerii. Noua curbură a coloanei vertebrale va sublinia mişcarea rotativă a şoldurilor, iar coatele împinse în spate, vor sublinia sânii. Astfel, cu cât călcâiele sunt mai sus, cu atât persoana care poartă tocul va deveni mai "femeie". Pe scurt: sexul frumos nu există, e creat." Deci când port tocuri mă simt mai femeie.

Thoughts about Perversion

2011-03-13T12:24:00.001+02:00

Nu voi încerca să dau o definiţie a perversiunii, pentru aceasta puteţi consulta dicţionarul explicativ. Perversiunea este însă cu siguranţă ceva ce nu ţine de limitele normalului. Ce este normalul? Pentru a nu divaga, mă voi referi doar la experienţa sexuală. Cum poţi delimita limitele normalului în ceea ce ţine de sex? Sunt unele femei cărora felaţia li se pare ceva anormal, altele - nu recunosc sexul anal, altele - nici nu şi-au imaginat o partidă de sex cu doi parteneri odată. Realitatea ne impune să fim altfel, or imaginaţia noastră ne oferă libertatea să fim perverşi cu toţii, şi asta pentru că ce este normal pentru noi este anormal pentru alţii. Recunosc, imaginaţia mea a luat-o razna de foarte multe ori, dar nu cred că voi avea curajul să transform asta şi în realitate. Cu vreo doi ani în urmă, aveam un partener sexual, care era la fel de open-minded. Împreună cu el am decis să găsim încă o tipă, care ar dori să ni se alăture în dormitor. Căutările nu au fost uşoare, ba şi mai mult, căutările au eşuat. Am avut curajul să-i fac această propunere "indecentă" unei singure prietene, care a refuzat pentru că nu îi plăcea de el. Apoi, ambii am făcut un cont fake pe o reţea de socializare, unde toţi utilizatorii căutau ce căutam şi noi. Dezamăgirea a fost mare. Nu am găsit niciun om "normal". Dacă noi ne consideram perverşi, alţii erau şi mai perverşi, dar şi mai greu era de crezut faptul că în Chişinău există astfel de oameni, care ţin să-şi transforme experienţa sexuală într-un adevărat film porno. Şi aici doza de cenzură din creierul meu nu mi-a permis să merg mai departe, din fericire şi partenerul gândea la fel şi pur şi simplu am renunţat la toate căutările fără rost. Iar întrebarea mea pentru voi este: Ce fel de perversiune aşteptaţi să vedeţi pe acest blog?

Men

2011-03-05T00:01:00.001+02:00

Nu ştiu care e tema de discuţie preferată a femeilor. Cert este că bărbaţii au stârnit mereu interesul femeilor. Nu cred că bărbaţii sunt la fel. Deseori aud femei, care gândesc astfel. Uneori tac, uneori zâmbesc pur şi simplu, uneori afişez un zâmbet ironic şi uneori încerc să le conving că fiecare om e deosebit în felul său. Bărbaţii sunt diferiţi, la fel şi modul lor de a gândi sau de a acţiona. Dacă crezi că toţi sunt la fel, atunci nu prea văd rostul implicării în alte relaţii. Cu toate acestea, există anumite tipaje de bărbaţi. Deci sunt câteva categorii, însă clasificarea acestora e la fel de generalistă ca şi semnele zodiacale. Unele femei sunt atrase doar de un anumit tipaj de bărbaţi şi mereu sunt în căutarea bărbaţilor, care fac parte din aceeaşi categorie. Deseori se întâmplă cazuri când o tipă este interesată de o anumită caracteristică a unui tip, care să-i amintească de o fostă dragoste sau de un fost prieten. Mai mult, unele vor ca bărbaţii lor să fie ca şi taţii sau fraţii lor. Şi nu mai vorbesc despre istorica imagine a lui Făt Frumos, care ar veni pe un cal alb să te răpească. Toţi bărbaţii din viaţa mea au fost diferiţi. Aparţineau diferitor pături sociale, aveau alt loc de muncă, altă vârstă, alt mod de a gândi. Niciodată nu am văzut în cineva imaginea unui fost. Şi cum fiecare avem piticii noştri pe creier, am şi eu anumite preferinţe sau obsesii. Acestea par a fi rupte de realitate, însă recunosc, în adâncul sufletului sper că odată voi întâlni un bărbat, care să aibă măcar câteva calităţi ale bărbaţilor care ar fi perfecţi pentru mine. Este vorba despre două personaje de film, motiv pentru care nu voi menţiona şi numele lor adevărat.

Rhett Butler

...pentru că e simpatic, are maniere, se îmbracă cu stil, este glumeţ, are bani, înţelege şi ce se ascunde în sufletul unei femei, te poate cuceri, poate fi sincer sau şmecher atunci când trebuie, este ironic sau chiar caustic din nou, când trebuie etc.

Mr. Big

...pentru că are simţul umorului bine dezvoltat, are o experienţă de viaţă, care îi permite să înţeleagă şi alţi oameni (însă nu îi judecă), nu se grăbeşte să facă anumite declaraţii dacă nu este sigur de ce simte, ştie să rănească, dar ştie şi să iubească, ştie cum se fac banii, arată bine etc.

Nu le-am făcut un portret complex. Cred că ştiţi ce alte calităţi au. Dacă voi întâlni unul asemănător cu unul din aceştia doi, sper să fiu împlinită. Dar tot ce am spus până acum, cred că nu ar fi valabil dacă acel bărbat nu va şti ce înseamnă sex de calitate.

Hollow Fulfillment

2011-03-02T23:09:00.003+02:00

Am făcut sex cu bărbatul pe care vroiam să-l uit acum o lună. Nu mi-a reuşit să las trecutul în urmă, iar acum am aşa o senzaţie de împlinire pustie. Mă dor picioarele şi mă doare spatele, după noaptea de ieri. O prietenă m-a sfătuit să mă dau pe spate cu vreun unguent, pentru a-mi diminua durerea şi cred că cel mai bun remediu va fi tot sperma. Îmi dau seama că niciodată nu am putut avea relaţii care implicau doar sex şi asta e cel mai aiurea. Au fost bărbaţi pe care i-am "folosit" în acest scop, apoi îi "aruncam" pentru că mă plictiseam. Pe unii nici nu i-am lăsat să termine, de la alţii plecam şi îi lăsam cu pula sculată, câtorva le-am spus unele cuvinte, în urma cărora şi acum când mă văd, îşi dau privirea în jos. Cu alţii m-am comportat foarte urât, încât am impresia, dacă ar avea ocazia, m-ar fute până la disperare. Şi doar câţiva m-au făcut să sufăr. Este vorba de trei bărbaţi, printre care şi ultimul. Doar că nu pot numi suferinţă ceea ce simt acum. Poate că aveam nevoie de aşa ceva, pentru că nu am avut niciun ataşament faţă de vreun bărbat de mai bine de doi ani. Nu ştiu cât timp va dura această pasiune. Am decis să nu mă mai gândesc la nimic, să las totul aşa suspendat în aer şi să fac abstracţie de existenţa lui. Dacă e să ne bucurăm de prezent, ne vom bucura de prezent. Eu am timp.

The Mysterious Man

2011-02-28T23:50:00.001+02:00

Am intrat cu doi prieteni într-un local. La bar stătea un tip super hot şi vorbea cu barmanul. Prietenii îşi lăsau haina la garderobă, iar eu îi aşteptam. Bărbatul cu pricina era de peste hotare, nu am înţeles din ce ţară, dar vorbea engleza foarte bine. Era înalt, cu nişte trăsături similare cu a unui actor din filmele americane, purta un sacou negru şi blugi. Nu am putut să înţeleg cam ce vârstă avea (între 45 şi 50), dar avea tipajul unui bărbat care are grijă de el. Şi în timp ce îmi aşteptam prietenii, s-a uitat şi el la mine. M-a măsurat din cap până în picioare, a zâmbit, a întins degetul arătător spre mine, apoi s-a întors la barman şi i-a spus. "Oh, i like her... she is nice... yeah, i really like her...". Barmanul m-a privit şi a zâmbit, iar eu m-am făcut că nu am auzit nimic. M-am aşezat la masă, aveam nişte emoţii foarte pozitive, iar imaginaţia mea era aproape să devină perversă. Din păcate, întreaga situaţie a durat foarte puţin. Domnul în cauză s-a ridicat de pe scaun şi am observat că abia se ţinea pe picioare. Continua să vorbească cu barmanul, cu chelneriţele, cu administratoarea, dădea haotic din mâini, făcea show. Era beat criţă şi mi-a displăcut. Dacă bărbaţii obişnuiesc să spună că nu suportă femeile în stare de ebrietate, vreau şi eu să spun că un bărbat beat este la fel de ridicol şi dezgustător (indiferent de poziţia lui socială). Îmi plac bărbaţii care ştiu să bea, care se comportă ca nişte bărbaţi şi atunci când au prea mult alcool în sânge. Îmi plac bărbaţii care sunt amuzanţi când sunt beţi, nicidecum ridicoli.

It's All About Communication

2011-02-28T02:28:00.001+02:00

Vorbeam astăzi cu un prieten despre comunicarea într-o relaţie. E vorba despre comunicarea aia în timpul sexului sau înainte de sex. Îi spuneam că cel mai mult NU-MI PLACE atunci când îmi spune, SPUNE-MI CUM VREI. Nu ştiu cum funcţionează aceasta la alte femei (cel puţin alea pe care le ştiu eu sunt de acord cu mine), însă în momentul ăla, pur şi simplu "mă usuc". Cred că e mult mai ok când spui partenerului fă aşa, sărută-mă aici, atinge-mă aici, vin-o deasupra etc, sau şi mai bine e când te înţelegi cu el din priviri din gesturi, din mişcări. Mai este o chestie: nu poţi fi deschisă cu oricine. Şi aici îmi pun întrebarea: "Cum trebuie să fie cel cu care ai putea să fii deschisă?". Dacă fac acum un review, înţeleg că de fapt nu pot înţelege de ce cu unii am fost deschisă, cu alţii pe jumătate, iar cu alţii chiar inhibată. Care e legea care ghidează acest "fenomen"? Cu mai mult de jumătate de an în urmă, am avut un one night stand cu un tip, pe care l-am urmărit dintr-o parte mai bine de jumătate de an. Am făcut sex în ultima noapte pe care el a petrecut-o la Chişinău. A fost demenţial şi am fost super relaxată şi excitată. Aveam impresia că eram udă până la genunchi. Cred că am făcut sex în toate poziţiile posibile pentru o singură partidă. Iar la capitolul comunicare nu am avut nicio problemă şi ştiam că ne simţim ambii de minune. El era expert în sex, iar eu îi puteam face faţă, înţelegeam ce vrea din jumătate de cuvânt şi înţelegeam că fac ce trebuie atunci când rostea "aşa-aşa-aşa" sau când gemea de plăcere. Cred că voi ţine minte această noapte toată viaţa şi nu pentru că m-am simţit super bine, ci pentru că am comunicat cu el fără probleme în timpul sexului. E o chestie de chimie la mijloc, probabil. Sau poate de intuiţie? Şi poate că pentru a trece peste această fază, trebuie să vorbeşti cu partenerul înainte de a face sex cu el, dacă nu simţi chimia sau dacă intuieşti că ceva nu va fi cum vrei. Iar dacă nu poţi să comunici cu el înainte, poate e mai bine să nu faci sex cu el?

Out of Service

2011-02-27T00:24:00.001+02:00

Am stat toată ziua în pat. Nu m-am masturbat şi nici sex nu am făcut. Pur şi simplu mi-am revenit după beţie. Am băut prea mult. Acum mă simt mai bine, însă sunt cu moralul la pământ. Prin astfel de stări am mai trecut. La fel te simţi după ce faci sex cu cineva de care nu-ţi place. Sunt sigură că încă vreo câteva zile când voi vedea bere - voi întoarce capul. Şi din nou coincidenţă, când faci sex cu cineva care nu-ţi place - de asemenea, încerci să-l eviţi. Şi nu pot să-mi explic: cum pot să beau mult dacă ştiu că mă voi simţi aiurea a doua zi şi cum am putut să fac schimb de secreţii genitale cu oameni care îmi doream să dispară după aia din viaţa mea. Culmea e că, astăzi, nici nu sunt în stare să-mi dau răspuns la vreo întrebare, iar acestea îmi tot vin în cap. Vă întreb pe voi, poate voi aveţi răspuns: cum poţi să sugi pula a cărei gust nu-ţi place? de ce te exciţi când o limbă pe care nu ai lăsat-o să-ţi intre în gură, îţi intră în vagin? (sau) de ce gemi de plăcere când faci sex cu cineva a cărui piele nu-ţi place cum miroase? Voi încerca şi eu să-mi răspund altădată, după ce voi înţelege de ce beau dacă ştiu că a doua zi voi fi out of service.

Some Kind Of Hot

2011-02-25T02:20:00.001+02:00

Am petrecut mai bine de 12 ore în oraş. Dacă locuiam undeva peste hotare, probabil că întâlneam cel puţin 12 bărbaţi, care ar fi avut ceva interesant în ei. În Chişinău, în jumătate de zi, niciun mascul nu mi-a atras atenţia. Iar locurile pe care le-am vizitat au fost diverse: local, instituţie media, altă instituţie media, încă o instituţie media, un alt local, mall, încă un local, cinematograf şi din nou local. Şi nu mai iau în calcul timpul în care pur şi simplu am mers pe stradă sau în care am aşteptat un taxi sau altul. Poate că nu Chişinăul este de vină, având în vedere că mă aflu într-o perioadă de convalescenţă, în care încerc, pur şi simplu, să şterg din memorie orele şi nopţile, din ultimele trei luni, petrecute în casa recentei achiziţii masculine. Cu toate acestea nu pot spune că tipul era rupt din soare sau că femeile întorceau capul după el, atunci când îşi plimba ostentativ picioarele scurte pe stradă. Deci, unde s-au ascuns bărbaţii frumoşi? Dar, nu sunt femeia care este interesată de frumuseţea fizică a unui bărbat, or un tip pe măsură atrage, la prima vedere, prin atitudine şi privire. Să nu credeţi că sunt dezamăgită. Sunt zile în care pot vedea 12 tipi interesanţi timp de o oră. Probabil că e vorba totuşi de un gen de energie. Ştiţi vorba aia, energia pozitivă atrage energie pozitivă, bla bla. Cred că nu am ieşit din casă cu gândul la bărbaţi (se mai întâmplă). Contrar aşteptărilor mele, în ultimul local, ochii mei au văzut o persoană care emana multă multă senzualitate masculinizată. Este vorba despre o femeie. Avea cam peste un metru 70 înălţime, părul scurt de un blond platinat, sâni mici, umeri puţin puţin cam mari pentru o femeie, însă o spinare dreaptă de invidiat şi un fund mic şi cochet. Toate aceste detalii le-am observat doar după ce a venit la masa noastră şi a pus o scrumieră pe masă. Da, tipa era chelneriţă. Demult am obiceiul să analizez omul, care are grijă de recipientul în care îmi place să scutur ţigara. Avea un zâmbet super drăguţ şi ochi mult prea inteligenţi pentru o simplă chelneriţă, nu mai zic şi de faptul că avea simţul umorului bine dezvoltat. Probabil că şi eu i-am plăcut, pentru că mi-a zâmbit de la distanţă, când nimeni nu ne-a văzut. Stăteam cu prietenii la masă, iar imaginaţia mea, timp de câteva secunde, a luat-o razna. Mi-am imaginat-o pe chelneriţă goală, mi-am imaginat pielea ei albă şi moale. Mi-am imaginat limba ei pe clitorisul meu, dar şi cum mă penetrează cu ajutorul unui penis cu curea. Am fost nevoită să revin la discuţia cu prietenii. Când am ieşit din local, i-am lăsat mult mai mult bacşiş decât obişnuiesc să las şi i-am mai zâmbit de două ori.

New Beginning

2011-02-24T12:11:00.002+02:00

Scriu atunci când am timp şi când nu am sex. Nu am scris o perioadă pentru că nu am avut timp şi am avut sex. Nu pot să zic că am tot timpul din lume şi că mă voi dedica în exclusivitate acestui blog. Voi scrie atunci când îmi vor ieşi ideile prin buricele degetelor, la fel cum e când te buşeşte sângele pe nas. Promit; în momentul în care voi avea un nou partener sexual, voi descrie pe blog, cu lux de amănunte, cum evoluează viaţa de după cortină. E vorba despre acele momente despre care nu oricine îşi permite să vorbească, chiar dacă intră în rândul lucrurilor fireşti. Dar până atunci... nu ştiu cât timp va trece. Mi-am adus aminte de o tipă căreia îi era ruşine să pronunţe cuvântul "penis". Prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost: "Oare a atins vreodată un penis?". Uneori mă gândesc cum ar fi dacă aş face parte din categoria femeilor de acest gen şi nu-mi pot da frâu liber imaginaţiei, pentru că nu pot înţelege cum e să trăieşti fără orgasm. Oricine are mici plăceri ale vieţii. Orgasmul, sexul, ţigările, berea, cafeaua sunt doar câteva obsesii de-ale mele. Cât despre fostul partener, recunosc, eram aproape să mă îndrăgostesc, premisele acestei stări au fost sexul bun şi discuţiile de după. Am renunţat, pentru că nu-mi place să fiu pe locul doi (şi aici cred că înţelegeţi despre ce este vorba). Scriu despre sex şi nu despre dragoste. Ce ştiu eu despre dragoste?